Hotărât să-și pedepsească soția, bărbatul și-a înstrăinat jumătatea de casă primului om fără adăpost pe care l-a întâlnit pe stradă, după care a zburat împreună cu amanta spre litoral, convins că de atunci înainte avea să se bucure de libertate. Nici prin gând nu-i trecea însă ce surpriză pregătea între timp femeia pe care o părăsise.
— Fă cunoștință, draga mea. Dumnealui este un vagabond din cartier, spuse soțul cu un rânjet respingător, deschizând larg ușa și lăsând să intre un bărbat slab, nebărbierit, îmbrăcat într-o geacă ponosită. De astăzi va locui aici, împreună cu tine. Să-i gătești, să ai grijă de el și să-i cumperi haine noi. Iar dacă îți place, poți chiar să te măriti cu el.
— Ai înnebunit? Ce înseamnă toate astea? întrebă femeia, albindu-se la față și privindu-l fără să-și creadă ochilor.
— M-am săturat de tine, răspunse el cu răceală. Plec la altă femeie. Este mai tânără, mai frumoasă, iar eu vreau, în sfârșit, să mă bucur de viață. Tu poți să rămâi aici singură. Nu-mi pasă. Tot ce mi-am dorit din căsnicia noastră a fost un fiu, iar el este deja adult. Abia acum începe viața mea adevărată. Adio.
Cu o zi înainte, bărbatul apelase în grabă la un notar pe care îl cunoștea și pusese la punct contractul. Își vânduse cu adevărat partea din casă „primului trecător”: unui om fără adăpost pe nume Vasile, găsit lângă un supermarket și convins să accepte afacerea în schimbul câtorva mii de lei și al unei sticle de rachiu.
Soțul se considera un adevărat geniu. Era sigur că pusese la cale răzbunarea perfectă: potrivit legii, femeia avea să fie obligată să împartă locuința cu un om al străzii. După ce i-a înmânat lui Vasile dosarul mototolit cu acte, a trântit teatral ușa, iar câteva ore mai târziu se afla deja în avion, lângă amanta lui machiată strident. În minte îi apăreau marea, soarele și începutul unei vieți noi, fără griji.