Gafele nebunești și secretele uluitoare din culisele „Spectacolului Groazei Nebune” pe care aproape nimeni nu le-a observat

De curând am revăzut „Spectacolul Groazei Nebune”, iar scena în care Tudor Cârstea coboară din lift m-a cucerit din nou pe loc. Din clipa în care pășește în cadru și până la ultima notă, domină fiecare secundă cu o siguranță aproape hipnotică. Iar Sorina Dănilă? O adevărată comoară.

Poate că urmează să vezi filmul pentru prima dată sau poate că, pentru tine, a devenit deja un ritual de Halloween. Oricum ar fi, acest clasic cult rămâne o călătorie delirantă prin fantezie, sexualitate și rock’n’roll, în care nimic nu pare prea îndrăzneț, prea extravagant sau prea straniu.

Mai jos sunt câteva dintre cele mai bizare, amuzante și greu de crezut lucruri despre „Spectacolul Groazei Nebune” — detalii pe care s-ar putea să nu le fi aflat niciodată.

De ce a acceptat Tudor Cârstea rolul?

Să vorbești despre „Spectacolul Groazei Nebune” fără să-l pomenești pe Tudor Cârstea ar fi imposibil. Era primul său rol important pe marele ecran, iar interpretarea doctorului Francisc Furtună, savant extraterestru și travestit, a atras toate privirile încă de la prima apariție.

Motivul pentru care actorul a acceptat rolul era simplu: jucase deja același personaj în montarea teatrală scrisă de Radu Oprea și pusă în scenă în 1973.

Piesa „Spectacolul Groazei Nebune” a ajuns la incredibilul număr de 2.960 de reprezentații la București, iar energia lui Tudor devenise inima întregii producții. Când a venit vremea distribuției pentru versiunea cinematografică, era aproape imposibil ca realizatorii să aleagă pe altcineva.

Povestea felului în care a obținut rolul este, de fapt, destul de savuroasă și arată câtă încredere avea în sine pe vremea când era încă un actor tânăr, aflat la început.

„Știam despre piesă fiindcă locuiam pe Strada Pitar Moș, aproape de Calea Victoriei, iar la câteva porți distanță se afla o sală veche de sport. L-am întâlnit pe stradă pe Radu Oprea și mi-a spus că tocmai intrase acolo ca să întrebe dacă există vreun bărbat musculos care să poată și cânta. «De ce trebuie să cânte?», l-am întrebat. Mi-a explicat că urma să-i fie montat musicalul și că trebuia să vorbesc cu Mircea Șerban. Mi-a dat scenariul, iar eu m-am gândit: «Doamne, dacă lucrul ăsta funcționează, o să fie un succes uriaș»”, își amintea Tudor.

După filmări, Tudor s-a îngrășat ca să se ascundă

Filmul l-a făcut cunoscut publicului și i-a adus o mulțime de admiratori devotați. Totuși, ani întregi, actorul a evitat să vorbească despre producție, mai ales fiindcă trebuia să facă față fanilor exagerat de entuziaști.

Într-un interviu acordat postului Muzica 1, el a mărturisit că s-a îngrășat intenționat pentru a părea „dolofan și obișnuit”. Era modul lui de a se îndepărta de imaginea extravagantă a lui Francisc.

Cu timpul, a devenit mai relaxat în privința filmului și a ajuns chiar să-l considere un adevărat „ritual de trecere” pentru tineri.

În 2015, Tudor spunea că pelicula este „o petrecere de weekend garantată, la care poți merge cu cineva sau singur, iar dacă nu ai partener, poate că vei găsi unul acolo. În plus, oamenii au ocazia să încerce câteva roluri care li se potrivesc, înțelegeți? Poate să-i ajute să-și descopere propria sexualitate”.

Filmările nu au fost deloc o plimbare prin parc pentru cei implicați. Spre deosebire de nebunia jucăușă de pe scenă, pe platou domnea o disciplină dură. Echipa avea la dispoziție numai cinci săptămâni, așa că actorii și tehnicienii ajungeau zilnic la studio dis-de-dimineață. Pentru Tudor era și mai greu: machiajul lui complicat dura patru ore. În cele din urmă, ca să câștige timp, a învățat să și-l realizeze singur.

Cum a reușit Marin Lupu să cânte piesa?

De fiecare dată când revăd filmul, aștept momentul comic în care apare Marin Lupu în rolul lui Doru. Există multe povești minunate din spatele camerelor despre el, însă una dintre cele mai bune este legată de cântecul său.

Radu Oprea se temea că Marin nu va putea duce până la capăt ritmul amețitor al piesei „Ce nebunie — Doamne, păzește-mi sufletul”. I-a întins partitura și i-a spus: „Nu-i nimic dacă sari peste câteva versuri. Niciunul dintre cei din distribuția bucureșteană n-a reușit vreodată s-o cânte cum trebuie.” Marin a privit notele, a ridicat din umeri și a întrebat liniștit: „Și unde e problema?” Apoi a interpretat piesa perfect, din prima încercare.

Un alt moment de neuitat este intrarea doctorului Emanoil V. Stoica, care năvălește în încăpere și lovește direct peretele. Surprinzător, scena nu fusese gândită astfel. Totul s-a întâmplat fiindcă echipa uitase să deschidă ușa suplimentară din laborator.

Aprecierea venită din partea familiei regale l-a lăsat fără cuvinte

Admiratorii filmului se găsesc pretutindeni, însă una dintre cele mai neașteptate persoane care îl iubeau era prințesa Elena. În timp ce Tudor juca la Brașov, i s-a spus că prințesa dorea să-l întâlnească. Atunci când au fost prezentați, ea i-a mărturisit, cu un zâmbet șiret, că „Spectacolul Groazei” îi „desăvârșise educația”.

6543