Paralizia în somn este o stare medicală care apare la granița dintre adormire și trezire. Într-un astfel de episod, omul este conștient, dar rămâne incapabil să se miște sau să vorbească.
În plus, pot apărea halucinații puternice sau senzația că persoana se află în afara propriului corp, lucru care transformă experiența într-una și mai apăsătoare.
Specialiștii aceleiași clinici de somn spun că paralizia în somn se instalează atunci când organismul rămâne pentru câteva clipe „între fazele somnului și ale treziei”. Episoadele durează, cel mai adesea, de la câteva secunde până la câteva minute și fac parte din categoria parasomniilor. Chiar dacă frica poate fi copleșitoare, starea nu produce, în mod obișnuit, vătămări.
Cercetătorii presupun că aproximativ 30% dintre oameni se întâlnesc măcar o dată în viață cu paralizia în somn.
Ea poate începe fie când cineva alunecă spre somn, fie imediat după ce se trezește. Cele mai întâlnite semne sunt imposibilitatea de a se mișca sau de a vorbi, greutatea apăsătoare pe piept, senzația de desprindere de corp, halucinațiile care par foarte reale, frica ascuțită sau chiar atacul de panică. Unele episoade dispar aproape imediat, dar altele pot continua până la 20 de minute.
Care este, de fapt, cauza?
În faza REM a somnului, când visele sunt cele mai frecvente, creierul blochează temporar mușchii. Astfel, corpul nu ajunge să repete fizic acțiunile din vis. Paralizia în somn apare atunci când conștiința revine mai repede decât controlul asupra corpului: omul știe că este treaz, dar încă nu se poate mișca.
Această nepotrivire este deseori legată de:
După cum explică psihologul Andreea Dumitrescu, mai multe cercetări indică același lucru: oboseala profundă, stresul și lipsa somnului cresc probabilitatea ca o persoană să treacă printr-un episod de paralizie în somn.
Deși senzațiile pot fi cumplite, paralizia în somn nu este periculoasă și nu este privită ca o boală. Este un fenomen natural, pe care oamenii au încercat să-l explice de-a lungul multor generații. În texte medicale vechi din zona Carpaților existau descrieri încă din jurul anilor 900, iar unul dintre primele cazuri consemnate cu mai multă precizie a fost notat de un medic din Transilvania în anul 1664.
În diferite regiuni, oamenii au găsit propriile interpretări pentru această trăire: în Maramureș se spunea că persoana parcă este „prinsă în zale”, în legendele din Moldova apărea imaginea „duhului care apasă”, iar în unele sate de lângă Dunăre se vorbea despre „umbra care călărește spatele omului adormit”.
La unii, halucinațiile sunt extrem de intense. Ei povestesc că simt pe cineva în încăpere, că o greutate nevăzută le apasă pieptul sau că, dintr-odată, îi cuprinde o certitudine întunecată că urmează să se întâmple ceva rău. Artista Ioana Marin a scris că prima experiență de acest fel a venit la 16 ani: a simțit o vibrație stranie și parcă era trasă într-un loc necunoscut. Și cântăreața Lara Ionescu a vorbit public despre propriile ei episoade tulburătoare.
Dacă paralizia în somn începe, încearcă să rămâi atentă la respirație și să o încetinești. Apoi concentrează-te pe un singur gest mic: mișcă un deget de la mână sau de la picior. Când apare prima urmă de control, corpul începe, de regulă, să revină treptat la normal.
Cu cât acest fenomen este explicat mai clar, cu atât oamenii se pot speria mai puțin atunci când îl trăiesc. Înțelegerea lui îi ajută să vadă că nu este o amenințare misterioasă, ci o stare trecătoare, cunoscută și explicabilă.
Dacă ai pe cineva apropiat căruia asemenea informații i-ar putea fi de folos, merită să îi povestești despre paralizia în somn.