— Ana, ea e fiica mea.
— Iar eu cine sunt? Ai ales. Cer divorț.
— Așteaptă!
A plecat. Apartamentul s-a liniștit.
O săptămână mai târziu a sunat telefonul.
— Ana Dinu? Sunt mama lui Andrei. Vreau să-mi cer scuze.
Se pare că Alina mințise despre sarcină. Andrei a insistat pentru un test, înșelătoria a ieșit la iveală. S-au despărțit.
Divorțul s-a finalizat rapid. Sergiu nu a revendicat nimic, doar a cerut iertare. Ea a iertat, dar drumul înapoi nu mai exista.
La muncă, a apărut un nou programator, Andrei. Modest, inteligent, cu ochi blânzi. A ajutat-o cu calculatorul și a invitat-o la o cafea.
— Ești căsătorită? — a întrebat direct.
— Am fost. Recent divorțată.
— Dacă nu e secret, de ce?
Ana a zâmbit.
— Ne-am dovedit a fi oameni diferiți.
— Înțeleg. Eu la fel, acum cinci ani.
Au început să se întâlnească. Film, plimbări, conversații.
Într-o zi, în parc, au întâlnit pe Sergiu cu Alina. Fostul soț părea jenat, fiica lui privindu-i cu furie.
— Bună, Ana.
— Salut. Sunt Andrei.
Alina a tras de mâneca tatălui:
— Tata, hai!
Când au plecat, Andrei a întrebat:
— Fostul?
— Da.
— Iar fiica aceea?
— De unde știi?
— Irina mi-a spus. Suntem în același departament.
Și-a luat mâna:
— Mă bucur că ai divorțat.
— De ce?
— Altfel nu ne-am fi întâlnit.
Ana a zâmbit. Viața e ciudată. Uneori pierderea deschide o ușă către ceva mai bun.
Seara, răsfoia poze vechi. Opt ani. A fost și frumos. Dar când a trebuit să aleagă, Sergiu a trădat-o. Iar ea a rezistat.
Telefonul a vibrat. Mesaj de la Andrei: „Mulțumesc pentru azi. Ne vedem mâine?”
Ea a răspuns: „Desigur”.
Viața continua.