— Chiar asta îi dai lui Andrei să mănânce? întrebă Elena, arătând spre rafturile pline cu alimente semipreparate.
— Ce e în neregulă cu ele?
Sorin scoase o cutie cu mâncare gata preparată.
— Uite, macaroane cu brânză. Au și lactate, și carbohidrați. Exact ce-i trebuie unui copil care este în creștere.
Elena clătină din cap. Nu înțelesese niciodată ce văzuse fiica ei la acest bărbat, dar nu acela era momentul să se piardă în regrete.
— Sorin, copilul are nevoie de fructe și legume proaspete, de carne adevărată și de cereale. Îți trimit bani în fiecare lună tocmai pentru ca el să primească tot ce-i trebuie! Dar am aflat că umblă murdar și poartă haine rupte. Ce se întâmplă în casa asta?
Sorin căscă, de parcă discuția îl plictisea.
— Hainele rupte sunt semnul unui stil de viață sănătos. Sunt sigur că Mariana, bârfitoarea aceea din apartamentul vecin, a inventat totul. N-o asculta, Elena. Știu foarte bine cum să-mi cresc fiul.
— Desigur. Numărul sticlelor goale de lângă fotoliul tău și dezordinea de aici demonstrează cât de bine te descurci. Când ai spălat ultima dată hainele?
Elena privi atent în jur și observă că lipseau multe dintre lucrurile copilului.
— Unde sunt jucăriile lui Andrei? Unde este echipamentul lui sportiv?
— Îl interesează electronicele. Așa sunt copiii din ziua de astăzi.
— Dar eu plătesc antrenamentele lui de la clubul de fotbal.
— N-a mai vrut să meargă, răspunse Sorin, făcând un gest nepăsător cu mâna.
Elena trase adânc aer în piept.
— Ascultă-mă bine, Sorin. Poți să mă consideri o bătrână cicălitoare, dar eu nu voi lăsa lucrurile așa. Ori îți schimbi comportamentul, ori mă voi asigura că Andrei ajunge să trăiască în condiții normale.
În prezent, Andrei continua să citească scrisoarea bunicii sale.
„Te rog să rămâi cu Radu și Mihai, Andrei. Ei te iubesc și îți pot oferi lucrurile pe care tatăl tău nu este în stare să ți le dea.
Știi că eu te-am iubit întotdeauna, la fel cum te-a iubit mama ta. Alege ceea ce este bine pentru tine.
Cu toată dragostea, bunica.”
Andrei împături scrisoarea cu mare grijă și o puse în buzunar. Apoi luă teancul de documente juridice și începu să citească primele rânduri.
Știa că în fața lui se afla o alegere cumplit de grea.
Și mai știa că hotărârea pe care urma să o ia avea să-i schimbe pentru totdeauna restul vieții.