— Mă testai, Adrian. Eu am trecut testul. Am arătat că pot aprecia chiar și o sticlă ieftină, dacă știu că e dăruită cu suflet. Tu ai eșuat. Te-ai înfuriat pentru că nu ți-am cumpărat o mașină de 30 de milioane. Cine e acum mercantil?
Mama lui a încercat să intervină:
— Elena, de ce așa în fața tuturor… E ziua lui…
— Doamnă Anca, fiul dumneavoastră voia să proiecteze video-ul meu. Am fost mai rapidă.
M-am întors către invitați.
— Prieteni! Petrecerea e plătită până la două noaptea. Mâncați, beți, jucați la ruletă. Adrian are lucruri importante de făcut.
Am scos din poșetă cheile apartamentului meu și le-am aruncat în coșul de gunoi de lângă parcare.
— Adrian, bagajele sunt pregătite de dimineață. La concierge. Sper să încapă Ferrari-ul colecționar în portbagajul SUV-ului tău. Cosmin, ajuți-l să ducă cutia?
Am plecat, făcând clic cu tocurile pe beton. La poartă mă aștepta taxi de business class.
Din spate se auzeau țipete. Adrian îi striga lui Cosmin, reproșându-i că nu a șters conversația. Oamenii plecau — prea stânjenitor să rămână.
Peste jumătate de an. Colegii lui, care fuseseră la ziua aceea, au răspândit povestea în întreaga comunitate IT. Din manager serios, a devenit un meme ambulant. Îl porecliseră „Adrian Ferrari”. Se spune că și-a schimbat jobul cu unul mai slab, pentru că nu mai suporta glumele constante.
Modelul colecționar a rămas în parcare — uitase complet de el în isterie. Paza mi l-a predat, iar nepotul meu a fost încântat.
Iar inelul de alamă l-am tăiat în laborator și l-am lăsat în sertarul biroului. Acum servește drept exemplu pentru stagiari: cum arată o falsă ieftină, în bijuterii și în relații.