Olga aștepta întoarcerea soțului și se ruga să nu întârzie. Din fericire, a venit la timp.
— Iată-l pe Dima! — strigă ea, auzind mașina lui.
Olga a alergat să-l întâmpine.
— Părinții tăi au venit și vor să se mute la noi, șopti ea, îmbrățișându-l.
— Ce?! — tresări el.
— Liniște, o să vă spună ei înșiși.
— De când? — întreabă Dimitri.
— Au venit să vadă casa. Le place foarte mult! — aprobator zise Victor.
— Ce casă? Cu copilul care urmează și spațiul care va fi insuficient, interveni precaut Dimitri.
— Ce spui? Avem două camere la etaj! — adăugă Ludmila.
— Da, una pentru copii și una pentru oaspeți. Prietenii vin des la noi, organizăm petreceri — zâmbește Dimitri.
— Noi nu prea facem gălăgie, se uită Ludmila la soț.
— Atunci va trebui să fiți cuminți, zise Dimitri.
— De ce? — se miră el.
— I-am spus Olgăi deja. Vrem să ne mutăm la voi și să închiriem apartamentul nostru, declară Victor cu siguranță.
— Dar nu avem loc, răspunse Dimitri, ridicând din umeri.
— Fiule, cum e posibil? Nu este loc pentru părinți? — se plânse Ludmila.
— Și părinții voștri au găsit timp să ne ajute? — replică Dimitri. — Nici frigiderul nu l-au adus! Acum mai vor și să profite de casa noastră? Nu, părinți, nu se poate. Vă iubesc, dar nu avem loc.
Victor și Ludmila se priviră unul pe altul.
— Hai să mergem, Ludmila, e timpul — spuse scurt tatăl.
— Să mergem, zise ea.
Părinții plecară fără să scoată un cuvânt.
Olga alergă la Dimitri și-l îmbrățișă.
— Mulțumesc mult! Am crezut că vei fi de partea lor, sunt totuși părinții tăi!
— De ce aș face asta? Am văzut cum te-ai supărat când nu voiau să ajute. De ce să îi primesc și pentru că vor „să profite”? — zâmbi el.
— Mulțumesc! — se lipi mai tare de el Olga.
— N-ai pentru ce. Mai bine răsplătește-mă cu cina, zâmbi Dimitri.