Mihaela a ascultat-o fără s-o întrerupă.
— Vreau să plec de lângă el, a continuat Ioana, dar mi-e frică. Nu știu de unde să încep. Nu știu cum să trăiesc mai departe.
— Ioana, fugi. Nu te las singură. Vii la mine, stai o vreme până te pui pe picioare. Mai ții minte adresa? Și există consultații psihologice gratuite pentru femei care trec prin abuz domestic.
— Nici nu știam că există așa ceva, a recunoscut Ioana.
— Acum știi. Cel mai important este să ai încredere în tine. Ești mai puternică decât crezi. O să reușești.
După discuția aceea, au mai rămas împreună, iar peste câteva ore Ioana părea deja alt om. Nu dispăruse frica, dar în locul golului din piept apăruse o fărâmă de sprijin.
Seara, când s-a întors acasă, l-a găsit pe Andrei în fotoliu, cu ochii lipiți de televizor.
— Unde ai fost? a întrebat el fără să se întoarcă.
— M-am plimbat, a răspuns Ioana.
— Cam des te plimbi în ultima vreme. Ți-ai găsit amant?
Ioanei i s-a făcut frig în piept.
— Ce vorbești? s-a revoltat ea.
— Ce, n-ar fi de mirare. Tu ești descurcăreață, nu?
— Andrei, ajunge, a spus Ioana obosită. Nu mai vreau să aud asta.
— Dar ce vrei să auzi? Complimente?
Ioana a inspirat adânc, încercând să-și păstreze calmul.
— Andrei, trebuie să vorbim.
— Despre ce? Despre aventurile tale?
— Nu. Despre noi. Despre căsnicia noastră.
— Și ce ai de spus?
— Vreau să divorțăm.
Andrei s-a uitat la ea de parcă nu înțelesese.
— Ce-ai spus?
— Am spus că vreau să divorțăm. Nu mai pot trăi așa. Mă umilești mereu, mă critici pentru orice. Lângă tine sunt nefericită.
— Ai înnebunit! Divorț? Cine ești tu fără mine? Nimeni! Ar trebui să fii recunoscătoare că stau cu tine.
— Nu datorez nimănui viața mea. Vreau să fiu fericită.
— Fericită? Tu crezi că o să fii fericită fără mine? Te înșeli. Nu ai pe nimeni. Nu ești importantă pentru nimeni. Ai înțeles?
Ioana a tăcut. Nu mai avea putere să se certe. Hotărârea fusese luată.
— Mâine plec, a spus ea calm.
— Unde pleci? a răcnit Andrei. Unde o să stai? N-ai bani nici să respiri!
— Nu e treaba ta. O să mă descurc.
— Nu-ți dau eu voie să trăiești liniștită! a izbucnit el. Te găsesc eu și o să regreți ziua în care te-ai născut! Nerecunoscătoareo! Eu ți-am dat tot, te-am ridicat, iar tu…
Ioana n-a răspuns. S-a întors și a intrat în dormitor ca să-și strângă lucrurile.
Dimineața, Ioana s-a trezit devreme, s-a spălat, s-a îmbrăcat și a mers în bucătărie. Andrei era deja la masă și sorbea cafea.
— Nu pleci nicăieri, a spus el. Să nu-ți treacă prin cap să fugi cât sunt eu la serviciu.
— Am decis deja, a răspuns ea.
— Nu-ți permit!
— Ajunge, Andi…
— Tu nu mă auzi?
Andrei s-a ridicat și s-a apropiat de ea. Ioana s-a speriat.
— Nu veni spre mine, l-a rugat. Andi, dă-te la o parte!
Andrei a împins-o cu putere spre perete. Ioana s-a lovit la cap și a căzut pe podea. Pumnul lui a coborât peste fața ei. Ea a închis ochii, pregătindu-se pentru ce era mai rău.
La scurt timp, în scara vecină s-au auzit strigătele ei. Poliția, chemată de vecinii alarmați, a intrat în apartament. Ioana a fost dusă la spital, unde a primit îngrijiri. După externare, a depus imediat actele de divorț, iar viața lor de familie s-a încheiat în ruine, exact acolo unde tăcerea și frica nu mai puteau fi ascunse.