Dar pe ecran era un mesaj lung de la Radu. Am început să citesc și, cu fiecare rând, sprâncenele mi se ridicau tot mai mult de uimire.
„Ioana, îți spun direct și fără menajamente. Sunt foarte dezamăgit de întâlnirea noastră. Mă așteptam să văd o femeie frumoasă, îngrijită, iar tu nici măcar n-ai încercat să faci impresie. Ai venit într-un tricou obișnuit și în adidași! Nici parfum nu se simțea de la tine! O femeie trebuie să fie o sărbătoare, să bucure privirea bărbatului ei. Tu arătai de parcă ieșiseși doar să duci gunoiul. Cu o asemenea atitudine față de tine și față de aspectul tău, nu vei plăcea nimănui. Iartă-mi sinceritatea, dar e limpede că nu ne potrivim.”
Buna mea dispoziție s-a evaporat într-o clipă, de parcă nici n-ar fi existat. În locul ei a rămas o amestecătură de jignire, nedreptate și o furie fierbinte, greu de înghițit.
Deci omul spusese negru pe alb că nu are de gând să plătească parfumuri, manichiuri, coafuri și saloane pentru femei? Dar, în același timp, un bărbat adult se indigna cu toată seriozitatea că femeia nu și-a investit banii și timpul ca să-i încânte lui personal privirea! Cât de limpede poate fi obraznicia, Doamne.
M-am așezat pe canapea și am început să-i scriu răspunsul.
„Radu, îți mulțumesc și eu pentru sinceritate, — am tastat, fără nicio dorință de a mai îndulci ceva. — Hai să ne uităm la faptele de azi. La întâlnire nu ai venit într-un costum scump, ci într-un pulover vechi și în blugi tociți. Eu m-am îmbrăcat în același registru. Ai vrut sinceritate? Poftim. Iat-o: am venit așa cum sunt în viața de zi cu zi, în haine comode, obișnuite, fără nicio așteptare financiară de la tine. Tu pur și simplu te-ai îmbrăcat și ai venit. Eu am făcut exact același lucru. Doar suntem parteneri egali, așa cum ai declarat chiar tu în profil.”
M-am oprit câteva clipe, dar furia încă îmi fierbea pe dinăuntru. Degetele au început din nou să lovească ecranul. Al doilea mesaj a ieșit definitiv.
„Dacă tu ai nevoie de o femeie-imagine — spectaculoasă, coafată perfect, într-o rochie scumpă, pe tocuri, cu machiaj de seară și cu dâră de parfum fin în urma ei — atunci cauți cu totul altceva. O asemenea apariție cere bani mulți, timp și efort. Femeia nu primește toate acestea gratis de la natură, într-o cutie cu fundă. Iar dacă vrei lângă tine exact o astfel de parteneră luxoasă, trebuie să te porți pe măsură: să vii cu flori, să apari cu o mașină bună, să achiți nota. Nu poți cere o vitrină scumpă dacă, din principiu, nu vrei să investești în ea și numeri fiecare bănuț la casă. Vrei să te bucuri de o mașină de lux, dar s-o plătești ca pe o călătorie cu tramvaiul. Așa ceva nu funcționează.”
Am apăsat „trimite”. Mesajele au primit imediat cele două bife albastre. Le-a citit pe loc, literalmente în aceeași clipă.
Dar sus, în chat, nu a apărut acel mult așteptat „scrie…”. Am așteptat vreo zece minute. N-a venit niciun răspuns. Radu, previzibil și foarte laș, s-a refugiat în tăcere, fără să găsească măcar un argument limpede împotriva celei mai simple logici.
După aceea nu mi-a mai scris niciodată.
Am lăsat telefonul deoparte și am tras aer adânc în piept. M-am supărat? Da, bineînțeles. Dar nu fiindcă l-aș fi pierdut pe omul acesta anume. Altceva m-a durut: un bărbat adult, citit, la cincizeci și doi de ani, se dovedise un ipocrit fără speranță și un individ mărunt, ieftin în gândire.
Unii bărbați repetă cu mare plăcere că femeile de azi au devenit prea interesate de bani. Cer egalitate deplină, notă împărțită și independență absolută. Vor ca femeia să se întrețină singură și să nu aibă nevoie de ei în nimic, nici măcar în lucrurile mici.
Dar, în același timp, sunt cumva convinși sincer că această femeie independentă, obosită după serviciu, trebuie să-și cheltuiască propriul salariu pe cosmetice, îngrijire, saloane și haine numai ca să le alinte gratuit privirea pretențioasă. Iar când li se refuză această formă de caritate voluntară, se simt mortal jigniți.
Voi cum reacționați la asemenea admiratori economi ai frumuseții feminine? Îi puneți la punct sau îi trimiteți direct în blocare, fără să vă consumați energia pe discuții fără rost?