Am renunțat de mult la site-urile de întâlniri. Oamenii păreau maturi, cu vieți în spate, experiențe și concluzii proprii — ar fi trebuit să știe să privească obiectiv atât spre ei, cât și spre ceilalți.
Totuși, vinerea trecută, o prietenă m-a convins să intru din nou în aplicație. Râdea cu gura până la urechi citindu-mi pe voce bijuteriile de texte ale bărbaților locali, unul mai ridicol decât altul. N-am rezistat, am descărcat aplicația și, în zece minute, am realizat că am dat peste un adevărat trofeu.
Pe ecran mă privea un bărbat cu aer autoritar. Părea să aibă sigur peste șaizeci de ani, deși în profil se lăuda cu „58”. Fotografia era realizată de jos, probabil pentru a da chipului un aer de importanță.
Dar adevărata surpriză m-a așteptat în descriere. Am recitit-o de două ori, gândindu-mă inițial că nu poate fi serioasă. Textul suna astfel:
„Caut o femeie pentru o viață serioasă. Vârsta strict sub 45 de ani (sufletește sunt tânăr, deși anii mei se văd). Suplă, fără kilograme în plus și fără vicii. Locuința proprie obligatorie — nu invit la mine, m-am săturat de doamne materialiste, interesate doar de metrul meu pătrat. Cerințe: să creeze căldură acasă, să gătească bine, să aibă grijă de bărbat, să nu facă crize. Femeile cu copii sau dificultăți financiare să nu scrie.”
Am rămas pe canapea, simțind cum în mine se amestecă indignarea și un soi de adrenalină sălbatică. Deci acest „tânăr sufletește” căută o femeie mai tânără, suplă, independentă, cu apartament, care să aibă grijă de el? Doar pentru că s-a decis să o facă fericită prin simpla sa prezență?
De obicei, astfel de bărbați îi derulez pur și simplu. Dar de data aceasta, curiozitatea mea s-a trezit. Voiam să aflu ce comoară se ascunde în spatele unei asemenea liste de cerințe.
Profilul meu era aproape gol: fără față, doar o fotografie din spate pe fundal de mare. Am indicat vârsta: 43 de ani. Și i-am scris primul mesaj.
„Bună seara, Marius! Am citit profilul dumneavoastră și am simțit imediat: acesta este bărbatul visurilor mele, care știe exact ce vrea. Sunt potrivită: suplă, locuiesc singură într-un apartament cu trei camere în centru, iubesc să gătesc ciorbă și să fac plăcinte. Doar că nu întâlnesc persoana pentru care aș vrea să am grijă. Sunteți încă liber?”
Răspunsul a venit aproape instantaneu — cam după trei minute. Se pare că Marius veghea la telefon, așteptând femeia perfectă.
„Bună seara. Da, sunt liber. Dar avertizez: sunt un bărbat cu cerințe. Pentru mine e important ca femeia să-și înțeleagă rolul. Înălțimea și greutatea?”
Am tresărit, dar i-am răspuns sincer: 165 cm și 60 kg. Aceste cifre i-au convenit. A propus imediat să ne auzim la telefon și apoi să ne întâlnim, stabilind locul: un parc lângă metrou, a doua zi.
Când am sugerat să intrăm la o cafenea din cauza prognozei de ploaie, Marius a răspuns enigmatic:
„Prefer plimbările în aer liber. Nu-mi plac localurile unde plătești fără motiv.”
Totul a devenit clar. Prințul nostru era și econom. Am ajuns la parc pregătită, îmbrăcată simplu, dar cu gust. Marius era deja pe bancă, părea chiar vârstei lui reale plus câțiva ani. Purta o geacă uzată și ținea în mâini cheile mașinii.
Ne-am salutat. M-a privit din cap până în picioare cu un ochi atent, aproape de contabil. Probabil că am trecut testul siluetei, pentru că a dat din cap aprobator și a sugerat să facem o plimbare.
Primele cincisprezece minute a vorbit doar despre el. Mai exact, se plângea: de fosta soție care, chipurile, nu știa să economisească, de șefii care nu i-au apreciat talentele (lucra ca paznic în ture de câte 24 de ore), de tineri, de prețuri și, desigur, de femeile interesate doar de bani. Ce bani, la o asemenea poziție, nu am întrebat.
— Dar dumneavoastră, — a adăugat, aducându-se aminte de mine, — ați spus că aveți un apartament cu trei camere în centru. L-ați moștenit sau l-ați câștigat în instanță de la fostul soț?
Tonul lui era ca și cum își muta deja mobila în sufrageria mea. În acel moment am înțeles: e timpul pentru testul meu. Am inspirat adânc, am făcut cea mai tristă mimică pe care o puteam, și l-am privit direct în ochi.
— Marius, sunteți un bărbat atât de perspicace… Trebuie să recunosc. Nu vreau să încep o relație cu minciuni.
S-a încordat instant. Chiar și pașii i s-au făcut mai mici.
— Apartamentul chiar există, — am continuat aproape șoptit tragic. — Dar acum o lună s-a întâmplat un necaz. Fiica mea s-a despărțit, soțul ei a dat-o afară. A venit la mine cu trei copii și doi labradori.
Ochii lui s-au mărit vizibil.
— Acum e un adevărat haos acasă, — am suspinat aproape. — Zgomot continuu, copiii aleargă, câinii latră, nu e loc. Sunt epuizată! Când am văzut profilul dumneavoastră, am știut: e destinul. Doriți confort și grijă! Sunt gata să gătesc supă, fel principal, să fac masaj picioare seara, să am grijă de dumneavoastră, să șterg praful… Doar, Marius, dragul meu, lăsați-mă să stau la dumneavoastră măcar un an, până fiica mea rezolvă problema ipotecii. Aveți un colțișor pentru muză? Nu ocup mult spațiu!
A urmat o tăcere absolută, se auzeau chiar și mașinile de pe bulevard. Marius s-a oprit. Chipul său, odinioară plin de siguranță, s-a înroșit instant.
— E-e… — a murmurat, făcând un pas înapoi. — Să stau? La mine?
— Desigur! Sunteți bărbat, sprijin, stăpân, furnizor! Eu voi fi lângă dumneavoastră, liniștită și devotată. Chiar aduc draperiile mele pentru confort. Și clătite în fiecare dimineață…
— Stai așa! — a izbucnit „prințul”. — Nu-mi mai dați capul peste cap! Am scris clar în profil: probleme cu locuința — nu scrieți! Ce nebunie, să mă înțep în apartamentul altuia! Credeam că sunteți o femeie decentă!
S-a întors brusc, aproape s-a împiedicat și a fugit spre ieșirea din parc. Nici nu s-a despărțit. Pur și simplu a dispărut, salvându-și metri pătrați de preț.
Am rămas în alee râzând atât de tare încât oamenii s-au uitat în jur.
Ajunsă acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să deschid aplicația. Evident, Marius mă blocase. Dar profilul lui rămăsese. Încă mai căuta o femeie suplă, fără probleme, cu apartament, care să-i aducă liniște și confort în viață.
Amuzant? Da, dar doar pe jumătate. Pentru că în spatele râsului există tristețe. De unde vine această încredere de nezdruncinat la unii bărbați de vârsta lui că simpla lor existență e suficientă pentru ca o femeie cu apartament, frumusețe normală și viață calmă să accepte să le asigure întreaga atenție și confort?
Poate li s-a spus cândva că sunt un cadou al destinului și nu au putut să renunțe niciodată la această credință.