Îl ascultam şi înţelegeam, încet, că ritualul meu liniştit de seară nu fusese deloc atât de nevinovat cum crezusem în toţi aceşti ani.
— Este o otrăvire lentă, doamnă Popescu. Foarte atent dozată. Cantităţile sunt mici, dar administrate constant. Ficatul, inima, vasele de sânge… organismul cedează treptat, iar din exterior totul poate părea „vârstă”, „oboseală”, „stingere firească”. Încă un an sau doi şi aţi fi început să slăbiţi rapid. Apoi urmările ar fi devenit ireversibile.
I-am mulţumit şi am rămas mult timp nemişcată, cu privirea fixată în perete.
Şi, dintr-odată, am înţeles: el nu se grăbea nicăieri.
El doar aştepta.
Aştepta să devin mai tăcută.
Mai înceată.
Mai neputincioasă.
Aştepta ca tot ce îmi aparţinea — casa, conturile, hotărârile — să alunece singur spre el, ca şi cum totul s-ar fi întâmplat firesc, inevitabil.
În seara aceea m-am întors acasă mai devreme decât de obicei. Andrei m-a întâmpinat, ca întotdeauna, cu blândeţe.
— Eşti foarte palidă azi, puiule, mi-a spus el cu o grijă care ar fi părut sinceră oricui. Îţi aduc apă cu miere. Trebuie să-ţi revii.
L-am privit cum pregătea băutura. Fiecare mişcare era cunoscută. Fiecare picătură — exactă.
Mi-a întins paharul.
— Bea. Până la capăt.
L-am luat în mâini. Sticla era caldă. Aproape mângâietoare. Nu am ţipat.
Nu am sunat imediat la poliţie. Am plecat pur şi simplu — cu actele, cu rezultatele analizelor, cu tot ce mai rămăsese din mine însămi.
După trei luni, Andrei a fost arestat.
După încă jumătate de an, am început tratamentul — greu, dar început la timp.
Uneori, noaptea, mă trezesc şi îmi amintesc din nou acel gust: miere, muşeţel… şi moarte ascunsă sub masca grijii.
Acum, înainte de culcare, beau apă simplă. Rece. Curată.
Pentru că iubirea adevărată nu te adoarme. Nu îţi toarnă otravă picătură cu picătură.
Ea te ajută să trăieşti — chiar dacă, pentru asta, într-o zi trebuie să pleci.
Concluzie: Uneori, vocea neliniştii dinăuntru abia se aude — şi tocmai de aceea e atât de uşor să o înăbuşi. Dar grija trebuie să fie cinstită, iar încrederea trebuie să fie sigură. Dacă într-un gest obişnuit apare brusc un detaliu straniu, e mai bine să te opreşti, să verifici faptele şi să te protejezi înainte de a crede cuvinte frumoase şi de a lua decizii care îţi pot schimba viaţa.