Australiana Kinsten Boshley a devenit celebră datorită unei fotografii publicate pe internet și comentariului ei la aceasta. În fotografie, femeia stă cu copiii ei pe plajă, aparent nimic neobișnuit, dar această fotografie a reprezentat pentru Kinsten un adevărat pas înainte către o viață fericită, fără complexe legate de greutatea ei în exces.
Până atunci, femeia încerca să evite obiectivele aparatelor foto sau să se „ascundă” în haine largi, dar în cele din urmă s-a săturat și a publicat acea fotografie simbolică, însoțită de comentariul său:
„De astăzi voi începe să trăiesc într-un mod nou.
Voi fi recunoscătoare corpului meu și voi uita tot ce am simțit până acum în legătură cu el:
— dispreț;
— dezgust;
— furie;
— dezamăgire;
— dorința de a-mi „remodela corpul” și de a-l face perfect.
Timp de peste patruzeci de ani, mi-am exploatat fără milă corpul, batjocorindu-l și pe el, și pe mine însămi.
Am fost un acuzator sever al corpului în toate privințele.
Mi-era rușine de mine însămi, de pliurile și de celulita mea.
Am înțeles brusc că nu trebuie să evit obiectivele camerelor și telefoanelor, ci trebuie să mă fotografiez mai mult cu copiii mei, fără să mă „ascund”.
M-am săturat, acum voi fi altfel!
M-am săturat să mă ascund de mine însămi, astăzi voi renunța complet la tot ce mă deranja în legătură cu corpul meu, nu-l voi mai urî, nu voi mai exprima nemulțumirea față de el, ci pur și simplu mă voi accepta așa cum sunt.
Această fotografie a fost făcută de soțul meu, eu însămi i-am cerut acest lucru, ceea ce l-a surprins la început, dar apoi a început să apese cu bucurie pe declanșatorul aparatului foto.
Am depășit propriile limite și mi-a făcut plăcere să fiu fotografiată fără rochie largă, fără pantaloni largi, fără prosop de baie, fără retușuri ulterioare în Photoshop.
În fotografie sunt doar eu și copiii mei, și asta mă bucură nespus.
Și încă ceva – nu mi-e deloc rușine, pentru prima dată nu mi-e jenă de mine însămi!
În fotografie sunt doar fericire și emoții pozitive.
Aceasta este adevărata libertate și o senzație foarte plăcută!”
Kinstin este acum cu adevărat fericită, a înțeles că în toți acești ani a fost pur și simplu înrobită și se gândea mai mult la reacția celorlalți, deși practic nimănui nu-i pasă absolut deloc cum arată cei din jur.
Femeia încearcă să le transmită celorlalți, care suferă de diverse complexe, bucuria libertății sale și să-i ajute să devină și ei la fel, oameni independenți de părerea altora.
Desigur, are dreptate. Trăim o singură dată și, dacă ne petrecem viața adaptându-ne la părerea altora, la bătrânețe nu vom avea absolut nimic de amintit, iar anii trecuți vor părea doar o clipă, plină de temeri și îngrijorări.
