— Când a fost făcută? a întrebat Ana.
— În ziua în care ai plecat la Brașov, a răspuns Oana. Pe cincisprezece aprilie.
Elena a închis ochii, încercând să-și potolească inima care îi bătea nebunește.
— Eu n-am fost la Brașov, a spus ea. N-am mai plecat. Mătușa ajunsese la spital, iar eu și Andrei am rămas acasă și ne-am uitat la filme.
Oana a dat din cap, insistând că Andrei îi spusese că Elena era plecată.
— Și tu l-ai crezut? a întrebat Sorina. Sau el ți-a inventat totul?
— Nu! a țipat Oana. A venit la mine acasă. Uite dovada! A arătat din nou fotografia.
Elena s-a uitat atent la imagine și, pe neașteptate, a izbucnit într-un râs nervos.
— Dumnezeule, a spus ea, ștergându-și lacrimile, de data asta de râs. Ăsta nu e dormitorul nostru. E apartamentul tău. Pe perete sunt lebedele acelea pe care le-ai adus din casa părinților tăi.
Oana a clipit des, uitându-se la fotografie ca și cum o vedea pentru prima oară.
— Și dacă te uiți la dată, a continuat Elena, o să vezi că poza nu e din aprilie. E din februarie. Cincisprezece zero doi, nu cincisprezece zero patru.
O tăcere apăsătoare a căzut peste cameră. Oana s-a lăsat încet pe canapea, cu umerii prăbușiți.
— Deci ce se întâmplă aici? a întrebat Ana. Ne-ai mințit pe toate?
— Eu… Oana și-a acoperit fața cu mâinile. Testul chiar e pozitiv, dar nu știu cine e tatăl. După divorț am ieșit cu mai mulți bărbați. Când am aflat că sunt însărcinată, m-am speriat. Niciunul nu voia ceva serios. Andrei mi s-a părut grijuliu, bun… și m-am gândit că poate ar putea fi tată.
— Te-ai gândit că ar fi un tată bun, a rostit Sorina rece. Și ai mințit ca să le distrugi relația.
— Ce ticăloasă ești, a șoptit Elena, iar în vocea ei era mai multă durere decât furie. Eu te-am considerat cea mai bună prietenă.
— Eram disperată, a mărturisit Oana, privind în podea. După divorț sunt singură, cu un copil, iar acum încă o sarcină… Nu știam ce să fac.
Ana a oftat adânc.
— Puteai să ne ceri ajutorul. Te-am fi sprijinit. Dar așa…
Elena a început să-și strângă lucrurile fără să mai spună nimic.
— Unde pleci? a întrebat Ana. E târziu. Mai bine rămâi până dimineață.
— Nu pot sta aici, a spus Elena, în timp ce lacrimile îi alunecau pe obraji. Chem un taxi și mă duc acasă.
— Vin cu tine, a spus Ana hotărât. Nu te las singură.
Oana stătea pe canapea, cu capul plecat.
— Elena, iartă-mă. Ți-am invidiat fericirea… Iartă-mă.
Elena s-a oprit în prag și s-a întors spre ea.
— Nu mi-ai distrus doar prietenia. Mi-ai distrus și încrederea în oameni. Nu știu dacă o să te pot ierta vreodată.
În mașina care alerga pe șoseaua întunecată, Elena tăcea și privea luminile care treceau pe lângă geam. Ana nu o presa cu întrebări. Înțelegea că prietena ei avea nevoie de spațiu ca să respire.
— Știi de ce mi-e frică? a rupt Elena tăcerea. Pentru o clipă am crezut-o. M-am îndoit de Andrei. De noi.
— E firesc, a spus Ana încet. Oricine s-ar clătina când aude așa ceva.
— Dar nu trebuia! Elena și-a lovit genunchiul cu pumnul. Îl cunosc pe Andrei de patru ani. Niciodată nu mi-a dat vreun motiv să mă îndoiesc de el. Și a fost suficientă o acuzație ca eu să fiu gata să cred într-o trădare.
— Ai fost șocată, a spus Ana, punându-i mâna pe umăr. O să fie bine. Adevărul iese mereu la suprafață.
— Da, a zâmbit Elena amar. Cea mai bună prietenă a mea s-a dovedit o trădătoare, gata să-mi rupă fericirea ca să-și salveze propria viață.
— Oana a făcut ceva groaznic, a oftat Ana. Dar e disperată, singură, cu un copil, fără sprijin…
— Îi iei apărarea? a întrebat Elena, iar mânia i s-a aprins din nou în privire.
— Nu, a răspuns Ana ferm. Încerc să înțeleg dacă există vreo diferență între a condamna și a pricepe.
Tăcerea a umplut din nou mașina, în timp ce șoferul a pornit radioul, iar din difuzoare s-a revărsat o melodie caldă.
— O să-l sun pe Andrei.
Andrei i-a răspuns aproape imediat. A ascultat-o fără să o întrerupă, apoi i-a promis că o va aștepta în parcul de la marginea orașului, la răsărit, ca să vorbească și să hotărască împreună cum vor merge mai departe.
— Aștept un copil de la bărbatul cu care te măriți, a strigat cea mai bună prietenă la petrecerea miresei.