Soția mea, Oksana, a născut de curând pentru a doua oară. Aveam deja un băiețel de trei ani, iar acum în familia noastră a venit și o fetiță.
Din fericire, nașterea a decurs liniștit. Oksana nu mai era atât de speriată ca prima dată, pentru că știa deja ce o așteaptă. În clipa în care a auzit primul plâns al micuței noastre, chipul i s-a luminat cu un zâmbet atât de fericit, încât moașa a izbucnit și ea în veselie:
— Ce bine ar fi dacă toate nașterile ar fi atât de ușoare!
Ne-au felicitat pentru nașterea fiicei noastre și m-au trimis acasă, dându-mi o listă cu lucrurile pe care trebuia să le aduc a doua zi. Când m-am întors dimineață să-mi văd soția, m-a așteptat o surpriză cum nu mi-aș fi imaginat: în salonul Oksanei erau trei copii! Când mi-a văzut fața uluită, ea a râs încet și mi-a povestit ce se întâmplase.
Cu o zi înainte, pe secția de patologie a sarcinii fusese internată pentru prima dată o tânără mamă. Născuse două fetițe gemene, puțin înainte de termen, dar amândouă erau sănătoase. Fata aceea fusese pusă în același salon cu soția mea. Fie nu avea destul lapte, fie pur și simplu nu voia să le hrănească, iar Oksana s-a oferit să le alăpteze și pe cele două micuțe străine. Din fericire, laptele îi ajungea pentru toate, iar copiii erau sătui și liniștiți.
A doua zi am fost martorul unei întâmplări care m-a zguduit până în adâncul sufletului. Mama gemenelor ieșise să vorbească cu propria ei mamă. Au stat mult de vorbă, s-au certat pentru ceva, iar tânăra părea distrusă, chiar plângea. Au venit doctorii, a apărut și șeful secției, tot personalul maternității era neliniștit pentru soarta celor două nou-născute: mama lor hotărâse să renunțe la fete. Nimeni n-a reușit s-o facă să se răzgândească. Și-a strâns lucrurile și, până seara, a plecat din spital fără fiicele ei.
Șeful secției ne-a ajutat cât a putut, ne-a sprijinit cu toate actele, iar în scurt timp ni s-a permis oficial să avem grijă de cele două fetițe.
Așa am pornit spre casă convinși că îi vom aduce fiului nostru o singură surioară, dar ne-am întors acasă cu trei copile!
Întotdeauna am visat la o familie mare și unită, iar acum știu sigur că visele chiar se împlinesc.