„Uitați ce trebuie să faceți, Mirela. În primul rând, aflați cine este proprietarul din punct de vedere legal. Dacă este numai soțul dumneavoastră, atunci aveți o problemă. Dacă sunteți amândoi, sora lui nu poate face nimic”.
„Și cum aflu asta?”
„Cereți un extras oficial chiar azi. Online sau de la ghișeu. Cu cât mai repede, cu atât mai bine”.
Mirela s-a întors acasă cu un plan limpede în minte. În hol s-a împiedicat de pantofii Nadiei.
„O, te-ai întors!” Nadia a ieșit din bucătărie. „Pe unde ai dispărut? Te-am căutat”.
„La o prietenă”, a răspuns Mirela, străduindu-se să-și păstreze vocea calmă.
„Eu și Ionuț am fost la cinema”, a spus Nadia cu un zâmbet acru, sprijinită de perete. „Frățiorul meu a ales iar filmele alea stupide cu împușcături, ca un copil”.
Mirela a trecut pe lângă ea cu o simplă înclinare din cap. În dormitor a încuiat ușa și și-a luat telefonul. A găsit repede site-ul, a cerut extrasul, a plătit. Acum nu mai rămânea decât să aștepte.
Seara, după ce Ionuț a adormit, iar Nadia s-a încuiat în camera de oaspeți, Mirela și-a verificat e-mailul. Extrasul venise. Cu degete tremurătoare a deschis fișierul. Inima i s-a oprit pentru o clipă. Apartamentul era trecut doar pe numele lui Ionuț. Nici coproprietate, nici contract prenupțial, nimic. Mirela a rămas mult timp cu ochii în ecran, apoi, cu grijă să nu facă zgomot, a tipărit documentul și l-a ascuns într-un plic. Dimineață avea să ducă o copie avocatului ei. Până atunci, a strecurat plicul în sertarul noptierei, sub lenjerie. După aceea s-a ridicat la fereastră și a privit golul întunecat al curții de noapte. Mâinile nu-i mai tremurau.