Un singur articol vestimentar minuscul. Atât a fost nevoie pentru a provoca indignare, interdicții și chiar arestări în întreaga lume.
În războiul care a durat zeci de ani între modestie și libertate, bikiniul s-a dovedit a fi atât răufăcător, cât și învingător. Papii l-au numit păcătos. Guvernele l-au declarat ilegal.
Dar femeile au continuat să-l poarte și, cu fiecare apariție îndrăzneață, au rescris regulile.
Croitori pe plaje
La începutul secolului XX, costumele de baie erau departe de modelele elegante și stilate pe care le cunoaștem astăzi. Pe atunci, erau haine voluminoase din lână, destinate protecției împotriva soarelui. Nu era vorba de modă, ci de modestie.
Codul vestimentar strict era o practică obișnuită pe plajele din întreaga SUA. După cum scriu Kathleen Morgan Drowne și Patrick Huber în cartea lor despre cultura pop din anii 1920, în locuri precum plaja Clarendon din Chicago, se angajau chiar și croitori care să ajusteze pe loc costumele de baie considerate prea decoltate.
Reguli similare au apărut în toată țara — de exemplu, în 1915, pe Coney Island, au fost interzise șosetele de baie dacă dezveleau „gropițele de la genunchi”. În Washington, Districtul Columbia, poliția de plajă era cunoscută pentru faptul că supraveghea respectarea acestor reguli cu ruleta în mână.
Arestat pentru un costum de baie întreg?
La începutul anilor 1900, toată lumea voia să se acopere. Atât bărbații, cât și femeile trebuiau să poarte costume de la gât până la genunchi — fără excepții. Dacă se expunea pielea? Era considerat scandalos.
Dar schimbările erau deja la orizont. În 1907, înotătoarea australiană Annette Kellerman a fost una dintre primele care a sfidat aceste norme, purtând în locul pantalonilor acceptați la acea vreme un costum întreg, care îi lăsa brațele, picioarele și gâtul descoperite.
Numită „sirena australiană” pentru abilitățile sale remarcabile de înot, Kellerman și-a petrecut cea mai mare parte a vieții provocând normele sociale și reinterpretând idealurile.
Potrivit lui Kellerman, ea a fost arestată de poliție pentru ținuta sa „indecentă”, deși nu există rapoarte oficiale care să confirme acest lucru. Cu toate acestea, la acea vreme, acest lucru a provocat un scandal – o femeie înota îmbrăcată astfel. Incidentul a ajuns în titlurile ziarelor și a provocat o mișcare.
Alegerea îndrăzneață a lui Kellerman în favoarea costumului de baie a atras atenția publicului, iar în curând costumele sale întregi au devenit un trend popular.
Cererea a crescut atât de mult încât, în cele din urmă, ea a lansat propria linie de costume de baie, iar „Annet Kellerman”, cum au început să fie numite, a devenit primul pas în evoluția costumelor de baie moderne pentru femei.
Anii 20: o nouă val de modă
În anii 1920, stilul flapper a început să prindă avânt nu numai în ținutele de seară, ci și pe plajă.
Totul a început când un grup de rebeli din California s-a revoltat împotriva tradițiilor. Cunoscute sub numele de „fetele în fuste”, scopul lor revoluționar era simplu: costume de baie în care femeile să poată înota cu adevărat.
Astfel, costumele de baie au început să se schimbe, devenind mai practice și mai mulate. „Fustele pentru fete” simbolizau o schimbare la nivel național, care era legată nu numai de modă, ci și de funcționalitate și libertate de mișcare.
Deși după standardele actuale erau încă modeste, femeile au început treptat să arate mai multă piele, iar costumele de baie au fost create pentru a oferi libertate de mișcare. Dar adevărata revoluție urma să vină.
Bikini: un pas scandalos înainte
A venit anul 1946 și, odată cu el, nașterea bikiniului. Inventat de inginerul francez Louis Réard, acest costum de baie din două piese dezvelea buricul și expunea mai multă piele decât se considera potrivit pentru locurile publice.
Cu doar câteva zile înainte de apariția bikiniului în 1946, SUA au efectuat primul test nuclear din timp de pace pe atolul Bikini, care a atras atenția întregii lumi.
Deși designerul Louis Réard nu a explicat niciodată de ce a numit costumul de baie „bikini”, mulți consideră că a fost o aluzie la efectul exploziv pe care spera să îl producă – atât din punct de vedere comercial, cât și cultural – similar cu cel al bombei. Alții presupun că numele evocă gânduri despre atractivitatea exotică a Oceanului Pacific sau compară șocul provocat de costumul de baie decoltat cu puterea unei explozii atomice.
Reacția în SUA a fost rapidă: multe plaje au interzis bikini, iar acest lucru a fost considerat o rebeliune deschisă. În Europa, lucrurile nu au fost cu mult mai ușoare. În 1949, Franța a interzis bikini pe plajele sale, iar în Germania acestea au fost interzise în piscinele publice până în anii 1970. În același timp, unele grupuri comuniste condamnau bikini ca semn al decadenței capitaliste și al degradării morale.
Papa Pius al XII-lea a declarat bikini păcătos, iar mai multe țări, printre care Belgia, Italia, Portugalia și Spania, au introdus interdicții naționale privind costumele de baie.