În 1966, „Batman” nu a fost doar un film – a fost o explozie a culturii pop, care a schimbat pentru totdeauna percepția asupra supereroilor.
Filmul cult cu Adam West și Burt Ward în rolurile principale a întruchipat stilul viu, colorat și neconvențional al anilor 1960, o perioadă în care peisajul cultural era dominat de pop art, modele psihedelice și umor jucăuș.
Și, ca în majoritatea filmelor legendare, au existat numeroase momente din culise și eșecuri vestimentare care au făcut ca filmul despre Batman să fie la fel de memorabil ca și aventurile sale de pe ecran.
Motivul cinic al apariției filmului
În opinia mea, primul film despre Batman este o întruchipare strălucită a culturii pop din anii 1960.
Culorile strălucitoare, scenele de luptă absurd de exagerate și umorul care frizează ridicolul sunt toate caracteristice acelei perioade. America mijlocului anilor 1960 se afla într-o perioadă de tranziție, marcată de tulburări politice, schimbări sociale și revoluție culturală. Ce poate fi mai bun pentru a evada din realitate decât un erou de benzi desenate vesel și frivol, care se luptă cu răufăcători precum Joker, Penguin și Catwoman, într-o lume în care cel mai rău lucru care se poate întâmpla este o pistă de râs?
Desigur, în spatele filmului „Batman” din 1966 se aflau motive destul de inteligente și, să fim sinceri, puțin cinice.
Producătorul William Dozier s-a gândit: „Hei, de ce să nu lansăm acest film despre Batman pe marele ecran, cât timp primul sezon al serialului TV este încă în lucru, pentru a crea agitație?”. O mișcare genială, nu-i așa?
Dar 20th Century-Fox nu era de acord cu asta. Nu aveau de gând să plătească toată factura pentru film, când puteau pur și simplu să împartă cheltuielile pentru un serial TV mult mai puțin riscant. Așadar, în timp ce Dozier visa la lucruri mari, studioul a decis să se asigure și i-a permis să continue singur pe calea realizării filmului. O mișcare clasică de la Hollywood – nimic nu se compară cu un risc calculat…
Cele două condiții obligatorii ale lui Adam West
În 1966, când Batman a apărut pe scenă, Adam West era la apogeul popularității, o senzație a culturii pop. Înalt, bine făcut, cu o voce de bariton, era idealul american al lui Bruce Wayne. Dar înainte de a deveni cultul luptător împotriva criminalității din Gotham, Adam West era doar un alt actor în căutarea momentului său de glorie.
De fapt, s-a născut William West Anderson și și-a schimbat numele în „Adam West” când s-a mutat la Hollywood în 1959, după câteva roluri minore la televiziune.
Producătorul Batman, William Dozer, l-a ales pe West nu numai pentru aspectul și carisma sa, ci și pentru că l-a remarcat în rolul unui spion în stilul James Bond, căpitanul Q, într-o reclamă Nestlé Quik.
Când Adam a citit scenariul episodului pilot al serialului Batman din 1966, s-a îndrăgostit de el după doar 20 de pagini. Așa cum a declarat într-un interviu din 2006: „Am citit scenariul episodului pilot și, după doar 20 de pagini, mi-am dat seama că era exact genul de comedie pe care voiam să o fac”.
Decizia privind distribuția s-a transformat într-o dispută între West și Lyle Waggoner, iar în cele din urmă West a acceptat să joace în film cu două condiții. În primul rând, voia să aibă mai mult timp de ecran în rolul lui Bruce Wayne, nu doar al lui Batman.
În al doilea rând, voia să aprobe persoana care urma să joace rolul lui Robin. El a dat undă verde lui Bert Ward, care avea centura maro la karate, dar nu avea experiență actoricească.
Potrivit lui West, acesta a înțeles materialul și a adus ceva unic rolului lui Batman: „Nu poți să-l joci pe Batman în mod serios, cu maxilarul pătrat, în mod direct, fără să le dai spectatorilor senzația că în spatele măștii se ascunde ceva, că este puțin nebun, ciudat”.
Blestemul mascat
În ciuda faptului că Adam West a fost Batman în serialul cult din 1966, a trebuit să se lupte constant cu cel mai mare succes al său.
Deși a jucat în numeroase filme și seriale de televiziune de-a lungul carierei sale, a fost întotdeauna numit „Batmanul de televiziune”.
După terminarea serialului, i-a fost greu să găsească roluri, dar a făcut o revenire legendară ca voce a primarului Quahog în „Family Guy”.
Din păcate, West a murit în 2017, după o scurtă luptă cu leucemia.
Jokerul a refuzat să-și radă mustața
Știați că Cesar Romero, care l-a interpretat pe Joker, a refuzat categoric să-și radă mustața iconică pentru rol?
În schimb, machiorii le-au acoperit pur și simplu cu vopsea albă. Actorul înalt și amabil a respectat această decizie ciudată în fiecare episod al serialului și al filmului, și să fim sinceri – nimeni nu a fost păcălit de această „acoperire”. Dacă ar fi fost atât de important, producătorii ar fi putut folosi cu ușurință o proteză pentru a-i ascunde mustața, dar încăpățânarea lui Romero a devenit parte din farmecul său de Joker.
Romero a murit în 1994, la vârsta de 86 de ani, din cauza complicațiilor provocate de un cheag de sânge, după ce a fost internat în spital cu bronșită severă și pneumonie. El a primit o stea pe Aleea Celebrităților de la Hollywood, la numărul 6615 de pe Hollywood Boulevard, pentru contribuția sa la cinematografie, și încă o stea la numărul 1719 de pe Wine Street, pentru contribuția sa la televiziune.
Povestea nespusă a lui Lee Meriwether
Contrar opiniei generale, Lee Merriwether nu a interpretat-o niciodată pe Femeia-pisică în serialul de televiziune „Batman” (1966) — această onoare le-a revenit lui Julie Newmar și Erica Kit. Cu toate acestea, Merriwether a interpretat acest rol cult în filmul din 1966 „Batman: filmul”.
Dar, după toate aparențele, filmările au început înainte ca Lee Merriwether să fie confirmată oficial pentru rolul Femeii-pisică. Drept urmare, iconica personaj negativ nu apare în scena inițială la bordul submarinului Pinguinului, unde apar ceilalți trei răufăcători.
Un detaliu amuzant, pe care puțini îl cunosc (probabil pentru că Lee l-a dezvăluit într-un interviu acordat unui ziar în 1966), este că Lee a avut o metodă ingenioasă de a se pregăti pentru rolul Femeii Pisică. Fosta vedetă „Miss America” avea două pisici acasă și a decis să le studieze cu atenție înainte de filmări.
„Le-am observat cu atenție. Am încercat să mă mișc la fel ca ele – impunător, fără zgomot, dar capabil să atac rău fără avertisment”, spune ea.
O eroare în garderobă
Iată un mic fapt amuzant, mai ales dacă ați văzut filmul „Batman: The Movie” (1966) pe marele ecran! În film are loc un moment neașteptat și de neuitat, care este probabil unul dintre cele mai legendare din istoria televiziunii și a cinematografiei.
La începutul filmului, Batman și Robin zboară deasupra orașului Gotham (de fapt, Los Angeles) cu elicopterul. Ei trec pe lângă un grup de femei în bikini pe acoperiș. Dacă sunteți observatori, puteți remarca că unul dintre bikini (cel roșu) nu rămâne la locul lui, dezvăluind puțin mai mult decât era prevăzut.
Desigur, producătorii filmului au ascuns rapid acest lucru în versiunea finală, deoarece nu au putut refilma scena.
Acest mic detaliu a uimit și surprins mulți fani, inclusiv un utilizator Reddit, care a scris: „Din cauza neclarității, pare că are părul lung în față, dar asta nu are sens, deoarece părul îi sare în sus și în jos și pare că îl are strâns în coadă. Am văzut filmul ăsta de multe ori și nu am observat niciodată asta”. Acesta este unul dintre acele momente ciudate care te fac să apreciezi câtă atenție (sau lipsă de atenție) s-a acordat acestor detalii clasice.
Momentul „falsificării” lui Adam West
Dar, probabil, cel mai interesant detaliu din filmul Batman din 1966 îi aparține nimeni altcuiva decât lui Adam West. Într-un interviu acordat la câțiva ani după lansarea filmului, West a povestit că în film era o scenă pe care pur și simplu nu o putea lua în serios.
Este scena cultă cu „sprayul anti-rechini”, când Batman atârnă de un elicopter cu o bombă în mâini și este atacat de un rechin.
Pentru a scăpa, el folosește sprayul anti-rechini, care funcționează miraculos, și reușește să scape nevătămat. Cu toate acestea, pentru West, scena era atât de neobișnuită încât nu s-a putut abține să nu râdă de cât de fals părea totul.
West și-a amintit, de asemenea, că producătorii erau nemulțumiți de efectele sonore pe care le scotea Batman când se lovea de rechin. West a zâmbit și a spus că nu contează, având în vedere cât de falsă părea rechinul.
În plus, în mijlocul acestei scene iconice are loc o gafă. Când Robin îi întinde lui Batman spray-ul Shark Repellent Bat Spray, el atârnă cu capul în jos chiar deasupra lui Batman. Dar când Batman folosește spray-ul pe rechin, Robin dispare în mod misterios.
Dacă ne uităm la această scenă astăzi, cu rechinul său uriaș din plastic și luptele excesiv de teatrale, pare aproape absurdă. Dar tocmai asta este parte din farmecul ei. Filmul despre Batman nu a încercat să fie luat în serios. Era o satiră jucăușă la adresa genului supereroilor, care folosea recuzită exagerată și umor absurd pentru a distra spectatorii care aveau nevoie de o pauză de la realitățile grele ale anilor 1960.
Moștenirea nemuritoare a filmului „Batman” din 1966
În ciuda vulgarității și a greșelilor accidentale în garderobă, filmul „Batman” din 1966 și-a păstrat un loc nostalgic și îndrăgit în cultura pop. Este o capsulă a timpului care a imortalizat acel moment al istoriei în care supereroii erau veseli, frivoli și nu purtau pe umeri toată greutatea lumii.
În timp ce îl cunoaștem pe Batman ca fiind o figură sumbră și meditativă, filmul din 1966 ne-a oferit un Batman plin de gadgeturi, culori și umor.
De exemplu, în jurul orei 15:00, Pinguinul rostește fraza: „Vom fi spânzurați împreună sau, mai exact, vom fi spânzurați separat”. Această frază glumeață, care sună ca o amenințare malefică, a fost de fapt rostită de Benjamin Franklin în timpul Revoluției Americane, când se temea că va fi acuzat de trădare de către colegii săi delegați.
Este o întorsătură amuzantă în film, care arată că nici măcar răufăcătorii din Gotham nu pot rezista unei mici lecții de istorie — și totul într-un ton ușor și jucăuș.
La aproximativ 1:40:00, unul dintre delegații Lumii Unite începe să bată cu piciorul în masă și să strige. Aceasta este o referință la faimosul gest al liderului sovietic Nikita Hrușciov, care a bătut cu piciorul în masă în timpul dezbaterilor din cadrul Adunării Generale a ONU din 1960.
Probleme cu garderoba, super-răufăcători și chiar rechini falși – toate acestea au stat la baza unei povești de neuitat din cinematografie. Vă amintiți acest film? Și ați observat vreuna dintre aceste gafe amuzante?
