De curând am revăzut „Spectacolul Groazei Nebune”, iar scena în care Tudor Cârstea coboară din lift m-a cucerit din nou pe loc. Din clipa în care pășește în cadru și până la ultima notă, domină fiecare secundă cu o siguranță aproape hipnotică. Iar Sorina Dănilă? O adevărată comoară.
Poate că urmează să vezi filmul pentru prima dată sau poate că, pentru tine, a devenit deja un ritual de Halloween. Oricum ar fi, acest clasic cult rămâne o călătorie delirantă prin fantezie, sexualitate și rock’n’roll, în care nimic nu pare prea îndrăzneț, prea extravagant sau prea straniu.
Mai jos sunt câteva dintre cele mai bizare, amuzante și greu de crezut lucruri despre „Spectacolul Groazei Nebune” — detalii pe care s-ar putea să nu le fi aflat niciodată.
De ce a acceptat Tudor Cârstea rolul?
Să vorbești despre „Spectacolul Groazei Nebune” fără să-l pomenești pe Tudor Cârstea ar fi imposibil. Era primul său rol important pe marele ecran, iar interpretarea doctorului Francisc Furtună, savant extraterestru și travestit, a atras toate privirile încă de la prima apariție.
Motivul pentru care actorul a acceptat rolul era simplu: jucase deja același personaj în montarea teatrală scrisă de Radu Oprea și pusă în scenă în 1973.
Piesa „Spectacolul Groazei Nebune” a ajuns la incredibilul număr de 2.960 de reprezentații la București, iar energia lui Tudor devenise inima întregii producții. Când a venit vremea distribuției pentru versiunea cinematografică, era aproape imposibil ca realizatorii să aleagă pe altcineva.
Povestea felului în care a obținut rolul este, de fapt, destul de savuroasă și arată câtă încredere avea în sine pe vremea când era încă un actor tânăr, aflat la început.
„Știam despre piesă fiindcă locuiam pe Strada Pitar Moș, aproape de Calea Victoriei, iar la câteva porți distanță se afla o sală veche de sport. L-am întâlnit pe stradă pe Radu Oprea și mi-a spus că tocmai intrase acolo ca să întrebe dacă există vreun bărbat musculos care să poată și cânta. «De ce trebuie să cânte?», l-am întrebat. Mi-a explicat că urma să-i fie montat musicalul și că trebuia să vorbesc cu Mircea Șerban. Mi-a dat scenariul, iar eu m-am gândit: «Doamne, dacă lucrul ăsta funcționează, o să fie un succes uriaș»”, își amintea Tudor.
După filmări, Tudor s-a îngrășat ca să se ascundă
Filmul l-a făcut cunoscut publicului și i-a adus o mulțime de admiratori devotați. Totuși, ani întregi, actorul a evitat să vorbească despre producție, mai ales fiindcă trebuia să facă față fanilor exagerat de entuziaști.
Într-un interviu acordat postului Muzica 1, el a mărturisit că s-a îngrășat intenționat pentru a părea „dolofan și obișnuit”. Era modul lui de a se îndepărta de imaginea extravagantă a lui Francisc.
Cu timpul, a devenit mai relaxat în privința filmului și a ajuns chiar să-l considere un adevărat „ritual de trecere” pentru tineri.
În 2015, Tudor spunea că pelicula este „o petrecere de weekend garantată, la care poți merge cu cineva sau singur, iar dacă nu ai partener, poate că vei găsi unul acolo. În plus, oamenii au ocazia să încerce câteva roluri care li se potrivesc, înțelegeți? Poate să-i ajute să-și descopere propria sexualitate”.
Filmările nu au fost deloc o plimbare prin parc pentru cei implicați. Spre deosebire de nebunia jucăușă de pe scenă, pe platou domnea o disciplină dură. Echipa avea la dispoziție numai cinci săptămâni, așa că actorii și tehnicienii ajungeau zilnic la studio dis-de-dimineață. Pentru Tudor era și mai greu: machiajul lui complicat dura patru ore. În cele din urmă, ca să câștige timp, a învățat să și-l realizeze singur.
Cum a reușit Marin Lupu să cânte piesa?
De fiecare dată când revăd filmul, aștept momentul comic în care apare Marin Lupu în rolul lui Doru. Există multe povești minunate din spatele camerelor despre el, însă una dintre cele mai bune este legată de cântecul său.
Radu Oprea se temea că Marin nu va putea duce până la capăt ritmul amețitor al piesei „Ce nebunie — Doamne, păzește-mi sufletul”. I-a întins partitura și i-a spus: „Nu-i nimic dacă sari peste câteva versuri. Niciunul dintre cei din distribuția bucureșteană n-a reușit vreodată s-o cânte cum trebuie.” Marin a privit notele, a ridicat din umeri și a întrebat liniștit: „Și unde e problema?” Apoi a interpretat piesa perfect, din prima încercare.
Un alt moment de neuitat este intrarea doctorului Emanoil V. Stoica, care năvălește în încăpere și lovește direct peretele. Surprinzător, scena nu fusese gândită astfel. Totul s-a întâmplat fiindcă echipa uitase să deschidă ușa suplimentară din laborator.
Aprecierea venită din partea familiei regale l-a lăsat fără cuvinte
Admiratorii filmului se găsesc pretutindeni, însă una dintre cele mai neașteptate persoane care îl iubeau era prințesa Elena. În timp ce Tudor juca la Brașov, i s-a spus că prințesa dorea să-l întâlnească. Atunci când au fost prezentați, ea i-a mărturisit, cu un zâmbet șiret, că „Spectacolul Groazei” îi „desăvârșise educația”.
Actorul a povestit episodul într-o discuție cu Tereza Grosu, la emisiunea „Aer proaspăt”, amintindu-și cum îi întâlnise pe regele Carol al III-lea și pe prințesa Elena după spectacolul „Dragoste pentru dragoste”. La recepție, fusese așezat chiar la capătul șirului.
Regele l-a recunoscut politicos, dar vag, spunând că îl văzuse „la televizor”. Reacția prințesei, însă, a rămas de neuitat. Mărturisirea ei sinceră despre impactul filmului demonstra că această producție cult ajunsese să răsune până și în cercurile regale.
Când jocul actoricesc a devenit prea realist
Poate că ai observat, mai ales dacă ești un fan adevărat, că în celebra scenă a cinei Bogdan Stoica s-a lăsat dus de val și a izbit masa cu pumnul exact peste mâna Sorinei Dănilă. Reacția ei?
Durerea a fost cât se poate de adevărată. Mai târziu, în timpul numărului „Spectacolul de pe podea”, ea și-a luat revanșa fără să vrea, călcându-l pe picior cu tocul. Grimasa surprinsă de cameră pe chipul lui? Și aceea era sută la sută autentică. O mică răzbunare accidentală, servită cu multă strălucire.
Filmările au avut loc în toamna și iarna anului 1974, în România, mai ales la Studiourile Buftea și într-un vechi conac de lângă Mogoșoaia.
Se pare că platoul era îngrozitor de rece și nu exista nicio baie funcțională. Bogdan Stoica, interpretul lui Matei Marinescu, povestea că rămânea mereu ud din cauza apei care se infiltra prin zidurile conacului. Actorii aveau o singură „cameră caldă”, unde fuseseră montate aeroterme. Numai că, într-o zi, încăperea a luat foc.
Când Sorina și-a exprimat îngrijorarea, conducerea studioului a tratat-o cu indiferență. După scena filmată în piscină, într-un costum sumar, actrița s-a îmbolnăvit de pneumonie. Radu Oprea își amintea că „tremura de febră” și că „ar fi trebuit să stea sub supravegherea unui medic”.
Cu toate acestea, ea a refuzat să oprească lucrul, iar publicul nu a bănuit niciodată cât de slăbit îi era trupul în acele cadre.
În ceea ce-l privește pe Bogdan Stoica, el și Sorina Dănilă chiar au avut o relație în timpul filmărilor. Radu Oprea a dezvăluit acest lucru din întâmplare, în 2013.
Scena care ar fi putut deveni complet nudă
Sorina Dănilă, interpreta senzualei Ioana Albu, apare pe parcursul filmului în ipostaze cu diferite grade de nuditate. Unul dintre momentele definitorii pentru personaj este trezirea ei erotică din timpul cântecului „Atinge-mă, atinge-mă”, alături de Petru Hâncu, care lucra pe atunci ca model.
„Petru era, fără îndoială, cel mai timid și mai tăcut dintre noi. Cred că faptul că trebuia să joace scena aceea cu mine l-a traumatizat”, își amintea Sorina.
Producătorii doreau ca ea să fie complet goală în acel moment, însă actrița a refuzat, deși mai apăruse nudă și în alte filme.
În același timp, realizatorii sperau ca Petru Hâncu să renunțe cu adevărat la toate hainele pentru acel cântec devenit emblematic. Sorina nu și-a schimbat decizia și nu a acceptat nuditatea totală.
Chiar și așa, interpretarea ei îndrăzneață a atras atenția revistei „Domnișoara”, care a încercat ani la rând s-o convingă să pozeze nud. Într-un interviu din 1991, actrița spunea: „Mă urmăresc încă de la «Spectacolul Groazei Nebune».”
Sorina Dănilă nu vrea întotdeauna să vorbească despre film
Actrița a povestit că nu avusese niciodată intenția să dea probă pentru rolul Ioanei. Venise pe platou doar ca să-l viziteze pe prietenul ei, Tudor Cârstea.
Producătorii au remarcat-o și au întrebat-o dacă ar accepta o probă. Ascultaseră deja multe cântărețe bune, dar nu găsiseră pe nimeni care să-i ofere Ioanei umorul de care personajul avea nevoie. Sorina a refuzat la început, mărturisind că nu-i plăcea prea mult să cânte și că, de fapt, o speria ideea.
Când au întrebat-o dacă măcar poate interpreta „La mulți ani”, a acceptat. A fost suficient. Le-a plăcut felul în care a cântat și au chemat-o la audiție, deși ea recunoaște că totul s-a petrecut pur și simplu din întâmplare.
Sorina și-a exprimat și nemulțumirea pentru faptul că niciun actor nu a primit bani din vânzările pe discuri video. Din acest motiv, uneori preferă să nu vorbească deloc despre producție.
Plouă sau nu plouă?
În scena „La conacul doctorului Frâncu”, Ioana își ține ziarul deasupra capului ca să se apere de ploaie. Obiectul fusese acoperit special cu plastic, pentru a rezista la mai multe duble fără să se destrame.
Totuși, folia nu acoperea întreaga suprafață. Colțul ținut de Sorina rămăsese liber, tocmai pentru ca ziarul să pară natural. În timp ce apa se prelinge vizibil de pe cea mai mare parte a lui, colțul din mâna ei rămâne uscat, trădând faptul că recuzita nu fusese udată peste tot.
Mai există și o schimbare inexplicabilă a garderobei. În timpul cântecului „Dincolo, la conacul doctorului Frâncu”, cardiganul Ioanei este albastru la început, dar în clipa în care îl întâlnește pe Rică Zdrență devine, ca prin minune, alb.
Un alt amănunt amuzant apare chiar la încălțăminte. La începutul filmului, pantofii Ioanei sunt negri, însă când ea și Matei ajung în laborator, aceiași pantofi par brusc albi.
O surpriză apărută în scaunul cu rotile
În punctul culminant al filmului, Mădălina și Rică Zdrență se pregătesc să transporte castelul, iar Matei și Ioana îl scot pe doctorul Stoica din zona periculoasă. După ce clădirea explodează și se ridică în aer, cei trei rămân împrăștiați pe domeniu.
Ciudat este că doctorul Stoica apare întins peste rămășițele sfărâmate ale scaunului cu rotile, deși cu numai câteva minute înainte nu se mai afla în el.
În perioada în care locuia la Cluj-Napoca, Tudor Cârstea a observat că fanii veneau costumați la proiecțiile de la miezul nopții ale filmului. Curios, a sunat la cinematograf și a întrebat dacă poate participa la una dintre seri.
Admiratorii au fost încântați, dar angajații sălii nu au crezut că bărbatul din fața lor era chiar Tudor Cârstea. L-au numit „impostor” și, în cele din urmă, l-au dat afară.
După ce și-a dovedit identitatea, personalul și-a cerut scuze, însă actorul hotărâse deja că nu se va mai întoarce. E greu de imaginat câtă rușine trebuie să fi simțit cei care tocmai îl alungaseră pe adevăratul star al filmului.
Tu ce amintiri ai legate de acest clasic? Există vreo gafă sau vreo poveste din culise care ar fi meritat neapărat să apară aici și pe care am omis-o? Părerile tale pot transforma fiecare revedere a filmului într-o experiență și mai savuroasă.