Într-o zi de toamnă, tata a luat o decizie care avea să schimbe viața noastră pentru totdeauna. La 60 de ani, după o viață petrecută singur, a găsit-o pe Larissa, o femeie cu 30 de ani mai tânără. După ce mama a murit când noi încă eram la facultate, tata trăise singur timp de douăzeci de ani. Viața lui a fost marcată doar de muncă, slujbele de duminică și grădina lui din Belo Horizonte.
Toată familia s-a bucurat când a început să vorbească despre Larissa. A cunoscut-o într-un curs de yoga destinat seniorilor, iar legătura lor s-a înfiripat treptat. Deși noi, copiii, am avut inițial îngrijorări, am fost surprinși de calmul și respectul cu care se tratau. Împreună, aveau o chimie autentică, iar dragostea lor era evidentă, chiar dacă diferenta de vârstă părea incomodă.
Ceremonia lor a avut loc în grădina de acasă, sub un copac de mango, la lumina unor mici becuri. Totul a fost simplu, dar plin de emoție, cu familie și prieteni dragi, și cu o atmosferă de sinceră bucurie.
Tata a fost vizibil nervos în ziua nunții, dar arăta fericit, aproape ca un tânăr care trăia prima lui poveste de dragoste adevărată. Larissa, frumoasă într-o rochie roz, avea acea lumină în ochi pe care o ai doar atunci când te simți cu adevărat iubită. Spre seară, după ce oaspeții plecaseră, tata a dus-o pe Larissa în camera lor de nunta, o cameră pe care o împărțise cu mama noastră în urmă cu treizeci de ani.
La miezul nopții, am fost treziți de un zgomot ciudat. La început, am crezut că este vântul sau poate pisica care s-a strecurat în grădină. Dar apoi, un țipăt ascuțit a spart liniștea nopții. Am alergat spre camera lor, iar înainte de a deschide ușa, am auzit-o pe Larissa cu vocea tremurândă:
— Nu! Te rog… nu face asta!
Fără să mai aștept, am deschis ușa. Ceea ce am văzut acolo m-a lăsat complet fără cuvinte.
Tata stătea în mijlocul camerei, cu un buchet mare de flori pe care îl pregătise pentru a o surprinde pe Larissa, dar s-a împiedicat de covorul vechi și, cu o mișcare bruscă, a căzut, aruncând buchetul și lovindu-se de podea. Larissa s-a speriat și a sărit pe pat, iar apoi a început să râdă nervos. Tata, roșu în față de rușine, dar controlându-se greu să nu râdă și el, a început să se scuze și a încercat s-o ajute să se ridice.
Acel țipăt care ne speriase atât de mult, s-a transformat rapid într-o poveste de familie pe care o vom povesti cu zâmbetul pe buze mulți ani de acum înainte. În acea noapte, tata și Larissa s-au adunat unul lângă altul, iar casa noastră, care fusese atât de liniștită și plină de nostalgie, a început din nou să pulseze cu viață.