Am considerat întotdeauna că sunt o femeie pragmatică. Am un loc de muncă stabil în bancă, propria locuință, mașină. Nu caut un sponsor, îmi doresc un partener. Dar când în viața mea a apărut Adrian, am pierdut un pic controlul. El avea patruzeci de ani, proprietar de service-uri auto, sigur pe sine, calm, omul acela „stâncă”. Courtea lui era elegantă, fără excese, restaurante bune, ajutor la mașină, gesturi clare.
După trei luni de relație, Adrian mi-a spus:
— Elena, m-am săturat de oraș. Vreau la mare. Ce spui de Thailanda, zece zile? Eu mă ocup de tot.
M-am încruntat.
— Adrian, e scump. Am deja cheltuieli pentru asigurare și dentist. Nu mă așteptam la un astfel de buget.
M-a privit ușor cu reproș:
— Elena, mă rănești. Te invit eu. Sunt bărbat. Banii nu sunt problema ta. Tu doar cumpără un costum de baie frumos și cremă de soare.
A sunat atât de convingător, atât de masculin. M-am relaxat. M-am gândit: „În sfârșit, pot fi doar femeie și să nu mă mai gândesc la nimic”.
— Comandă ce vrei, — spunea el.
Când încercam să cumpăr suveniruri sau fructe, scotea cardul:
— Dă-l la o parte. Plătesc eu.
M-am simțit ca o prințesă și m-am îndrăgostit rapid. Îmi făceam deja planuri despre cum vom trăi împreună, cât de grijuliu și de de încredere este.
Tunetul a izbucnit în aeroportul din București, în zona de ridicare a bagajelor. Așteptam valizele. Adrian era tăcut, credeam că e obosit după zbor. Deodată a scos un carnet și un pix. A rupt o foaie și a scris repede ceva.
— Elena, ține, — mi-a întins hârtia.
— Ce e asta? — am zâmbit, crezând că e un mesaj romantic sau invitație la o cină.
Am desfăcut foaia. Era un șir de cifre.
Bilete de avion (2 buc) — 120.000 RON
Hotel (50%) — 80.000 RON
Mese (restaurante, bonuri păstrate) — 45.000 RON
Excursii — 20.000 RON
Cheltuieli mărunte (taxi, fructe, magneți) — 5.000 RON
Total: 270.000 RON
— Poți vira în contul meu la bancă.
L-am privit. Urechile îmi bâzâiau.
— Adrian, e o glumă?
Și-a ajustat rucsacul și m-a privit extrem de serios, cu un aer de superioritate.
— Nici vorbă de glumă. Elena, suntem adulți. Am cheltuit jumătate de milion pe această vacanță. În lumea modernă, partenerii împart cheltuielile. Nu sunt un bancomat. Te-am plimbat, ți-am arătat o viață frumoasă. Dar pentru plăceri se plătește. Nu am spus în vacanță ca să nu stric starea ta de spirit. Dar acum suntem acasă. Întoarce banii.
L-am privit și nu-l vedeam ca pe bărbatul iubit, ci ca pe un mic comercianțel care transformase totul într-o „afacere”. M-a dus în vacanță scumpă fără acordul meu și acum cerea plata. În mine clocotea furia. Am vrut să-i arunc hârtia în față, să țip că e viclean. Dar am înțeles că dacă încep să mă cert, să negociez sau să țip, mă umilesc. Iar el se va bucura de puterea sa.
Am scos telefonul. Am intrat în aplicația bancară. Mâinile îmi tremurau, dar am reușit. Am introdus suma: 270.000 RON. Erau toate economiile mele, plus plafonul de credit. Am apăsat „Trimite”.
— Banii sunt trimiși, — am spus. Adrian a zâmbit larg, surprins de cât de ușor am cedat. Credea că voi plânge sau cere amânare.
— Bravo, ești deșteaptă, — a spus el, punând telefonul la loc. — Hai la mine? Comandăm pizza, să sărbătorim sosirea?
— Nu, — l-am întrerupt. — Nu mergem nicăieri. În acel moment, banda a scos valiza mea. Am luat-o brusc. — La revedere, Adrian.
M-am întors și am mers spre ieșire, fără să mă uit înapoi. A sunat tot seara, a trimis mesaje: „De ce te-ai supărat?”, „Era doar un test de materialism, ai trecut!”, „Hai să revenim la tot!”. L-am blocat peste tot. Am pierdut 270.000 RON, dar mi-am recăpătat libertatea și am aflat la timp prețul unui om cu care plănuiam o familie. A fost cea mai scumpă, dar și cea mai valoroasă lecție a vieții mele.