Dimineața, sirenele ambulanței s-au oprit brusc în fața morgii. Lăncile albe și florile din mașinile de nuntă păreau stranii în contextul morții ce tocmai fusese adusă. Oamenii costumați festiv stăteau nemișcați, unii plângeau, alții priveau fix înainte, incapabili să înțeleagă scena.
Mireasa a fost așezată pe targă, în rochia ei de dantelă impecabilă, cu părul aranjat cu grijă. Buchetul încă îi odihnea pe piept. Lângă ea, mirele stătea în tăcere, cu ochii plini de confuzie, ca și cum întreaga tragedie era o greșeală.
Sanitara, lucrând la morgă de puțin timp, observa din coridor. Primele zile îi fuseseră înfricoșătoare; nopțile erau pline de coșmaruri cu coridoarele reci și pereții goi. Un medic senior îi spusese odată:
— Nu de morți trebuie să te temi. Periculoși sunt cei care încă zâmbesc și merg printre noi.
De atunci, ea privise cadavrele cu detașare, știind că nu mai pot face rău nimănui.
După ce rudele au plecat, trupul a rămas în box. Medicul a verificat documentele și a spus:
— Autopsia mâine. Azi încheiem tura.
— Cauza decesului este confirmată? — a întrebat sanitara.
El a plecat, lăsând liniștea să se așeze în încăpere.
Sanitara s-a apropiat de masă. Mireasa părea incredibil de calmă. Pielea nu era palidă, buzele nu erau albăstrii; obrajii erau ușor roșii, ca și cum ar fi fost vie.
Furându-și curaj, a atins mâna fetei și a tras brusc palma. Era caldă. Încercând iar, cu delicatețe, a simțit moliciunea unui corp viu. Pieptul părea să se ridice ușor.
— Nu se poate… — șopti.
Aplecând urechea la piept, a auzit un sunet slab, ritmic. Inimă.
Îngrozită, și-a acoperit gura. Dacă avea dreptate, fata urma să fie îngropată în viață.
A alergat spre biroul medicului:
— Repede, veniți cu mine. Este vie! Vedeți-o!
Medicul ridică privirea, vizibil iritat:
— Cine e vie?
— Mireasa. Are căldură și inima bate. Am auzit.
Exhalând greu, el a pus stiloul deoparte și se ridică cu greutate.
— Hai să vedem. Dar dacă te înșeli, vei explica comportamentul tău.
În boks, fata zăcea nemișcată, ochii închiși. Medicul a verificat gâtul, pupilele și a folosit stetoscopul. Sanitara urmărea atent fiecare reacție a feței lui.
— Și? — întrebă ea șoptit.
— Trupul menține căldura câteva ore. Este normal. Pulsul îl poți fi confundat cu contracția musculară. Unele otrăviri dau reacții post-mortem.
— Dar eu am auzit inima.
— Ți se pare. Am verificat-o la recepție. Nicio activitate cardiacă.
El a aruncat mănușile și a ieșit, lăsând sanitara singură.
Încă o dată s-a apropiat de masă. Mireasa părea vie. După câteva minute, i s-au părut că degetele se mișcă subtil. Șoptind:
— Dacă mă auzi, dă un semn.
Nicio reacție.
Sanitara încercă să se convingă că medicul avea dreptate. Dar un sentiment interior îi spunea altceva.
Noaptea nu a plecat acasă. A revenit la boks, verificând că pielea rămânea caldă mai mult decât era normal. Atunci a luat decizia: a montat o mică cameră, orientată spre masă, fără să spună nimic.
Dimineața, înainte de oricine, a pornit înregistrarea. Apoi s-a mișcat: mireasa a tras aer brusc, ca după o scufundare, degetele s-au strâns, ochii s-au deschis lent. Sanitara rămase paralizată.
Câteva minute mai târziu, medicul a intrat în boks, nu singur — cu mirele. Înregistrarea surprinsese dialogul:
— Totul e în regulă. Doza a fost calculată corect. Moarte clinică, documentele au fost completate.
Mirele privi nervos în jur:
— Repede. Nu trebuie să ne vadă nimeni.
Au ajutat fata să se ridice. Slabă, dar conștientă, a ieșit prin ieșirea de serviciu. Sanitara rămase, neclintită, înțelegând totul.
Nu a existat otrăvire accidentală. Mireasa fusese indusă într-o comă profundă, pulsul aproape imperceptibil. La o verificare superficială — moartă.
Motivul? Înainte de nuntă, un mare polisor de asigurare fusese încheiat pe numele ei. În caz de deces, banii mergeau la soț.
Planul era dublu: obținerea despăgubirilor și transferul activelor, urmat de incinerarea „corpului” fără examinări suplimentare.
Mireasa știa, se pare, despre plan. A acceptat să dispară și să înceapă o viață nouă în străinătate, eliberându-se de presiunea familiei. Dar nu luaseră în calcul sanitara care nu a crezut că „i s-a părut”.
Ea a păstrat copia înregistrării, iar acum intrase în biroul medicului nu singură.